Concluziile uimitoare ale Google: inteligența artificială și neuroștiința, pentru binele tuturor
În cadrul unui atelier online, gigantul tehnologic Google a adus în discuție înțelegerea conceptuală a învățării. În cadrul atelierului, au fost prezentate lucrări ale oamenilor de știință din domeniul neurologiei astfel, fiind menționată o nouă concluzie în ceea ce privește inteligența artificială și neuroștiința.
Google Research a discutat despre modul în care noile descoperiri în neuroștiință pot ajuta la crearea unor sisteme mai bune de inteligență artificială. Din materialul regăsit în online, reiese și o discuție a profesorului de informatică de la Universitatea Columbia, Christos Papadimitriou, care făcea referire la reprezentările cuvintelor în creier.
În prezentarea sa, Papadimitriou, un beneficiar al premiului Gödel și al premiului Knuth, a discutat despre modul în care înțelegerea noastră crescândă a mecanismelor de procesare a informațiilor din creier ar putea ajuta la crearea algoritmilor care sunt mai solizi în înțelegerea și implicarea în conversații. Papadimitriou a prezentat un model simplu și eficient care explică modul în care diferite zone ale creierului interacționează pentru a rezolva problemele cognitive.
„Ceea ce se întâmplă acum este probabil una dintre cele mai mari minuni ale lumii. Există puține îndoieli că toate acestea se întâmplă cu vârfuri, neuroni și sinapse. Dar cum? Aceasta este o întrebare imensă. Cred că vom avea o idee mult mai bună despre detaliile despre cum se întâmplă acest lucru în următorul deceniu”, a spus Papadimitriou, referindu-se la modul în care comunicarea poate avea loc.
Creierul traduce cunoștințele structurate în unde care sunt transferate pe diferite medii și ajung la urechile ascultătorului, unde sunt din nou procesate și transformate în cunoștințe structurate de către creier. Comunitățile din domeniul cogniției și al neuroștiinței încearcă să înțeleagă modul în care activitatea neuronală din creier se traduce prin limbaj, matematică, logică, raționament, planificare și alte funcții.
Dacă oamenii de știință reușesc să formuleze funcționarea creierului în termeni de modele matematice, atunci vor deschide o nouă ușă către crearea sistemelor de inteligență artificială care pot emula mintea umană. O mulțime de studii se concentrează pe activități la nivelul neuronilor unici. Până acum câteva decenii, oamenii de știință au crezut că neuronii singuri corespund unor gânduri unice.
Cel mai popular exemplu este teoria „celulei bunicii”, care susține că există un singur neuron în creier care crește de fiecare dată când o vezi pe bunica ta. Descoperiri mai recente au respins această afirmație și au dovedit că grupuri mari de neuroni sunt asociați cu fiecare concept și ar putea exista suprapuneri între neuroni care se leagă de concepte diferite.
Neuroștiința poate aduce îmbunătățiri considerabile în inteligența artificială
Aceste grupuri de celule cerebrale sunt numite „ansambluri”, pe care Papadimitriou le descrie ca „un set stabil de neuroni foarte conectați, care reprezintă ceva: un cuvânt, o idee, un obiect etc.”
Neurologul György Buzsáki, premiat, descrie ansamblurile drept „alfabetul creierului”. Pentru a înțelege mai bine rolul ansamblurilor, Papadimitriou propune un model matematic al creierului numit „rețele recurente care interacționează”. Conform acestui model, creierul este împărțit într-un număr finit de zone, fiecare dintre ele conținând câteva milioane de neuroni.
Există recursivitate în fiecare zonă, ceea ce înseamnă că neuronii interacționează între ei, astfel că fiecare dintre aceste zone are conexiuni cu alte câteva zone. Aceste conexiuni inter-zone pot fi excitate sau inhibate.Acest model oferă aleatoriu, plasticitate și inhibare. Aleatoriu înseamnă că neuronii din fiecare zonă a creierului sunt conectați aleatoriu. De asemenea, diferite zone au conexiuni aleatorii între ele. Plasticitatea permite conexiunile dintre neuroni și zone să se adapteze prin experiență și antrenament.
Sistemul funcționează exclusiv prin creșterea simulată a neuronilor, iar aceste vârfuri sunt cauzate de operații de calcul de asamblare. Ansamblurile corespund zonelor din lobul temporal medial, zona Wernicke și zona Broca, trei părți ale creierului care sunt foarte implicate în procesarea limbajului. Modelul primește o succesiune de cuvinte și produce un arbore de sintaxă.
Potrivit experimentelor lor , s-a arătat că, în ceea ce privește viteza și frecvența vârfurilor de neuroni, activitatea modelului lor corespunde foarte strâns cu ceea ce se întâmplă în creier. Modelul AI este încă foarte rudimentar și îi lipsesc multe părți importante ale limbajului. Cercetătorii lucrează la planuri pentru a umple golurile lingvistice existente. Dar ei cred că toate aceste piese pot fi adăugate cu calculul asamblării, o ipoteză care va trebui să treacă testul timpului.
Există încă multe întrebări despre cum funcționează limbajul în mintea umană și despre cum se raportează la alte funcții cognitive. Papadimitriou crede că modelul de asamblare ne aduce mai aproape de înțelegerea acestor funcții și de a răspunde la întrebările rămase.Analiza limbajului este doar o modalitate de a testa teoria calculului asamblării, se arată în TechTalks.